mergem împreună,
stai lângă mine, ia-mă de mână (când totul), la orizont, pădurea (haite de câini care ne-au arătat cum își sapă adăpost sub pământ), înaintăm și suntem fericiți, pădurea e înflorită (ție nu ți-e frică de câini, ție nu ți-e frică, iar demonii noștri dansează firesc împreună), galben, violet, rozaliu, apropiindu-ne, vedem milioane de pungi de plastic printre ramurile goale ale copacilor, galbene, albastre, roșii, albe, „a fost furtună”, îți spun, „a fost furtună”, îmi răspunzi. (Casa fleacurilor, Casa de Editura Max Blecher, 2016) |
Proudly powered by Weebly