mersul pe sârmă
Ioana Vintilă (n. 1997, Sibiu)
|
„vreau ca toate planetele din galaxiile îndepărtate
să-și facă loc în toracele tău unde să explodeze ca cel mai bun praf de pușcă în toată imaginea asta e o frumusețe de care nu o să mai scapi vreodată așa cum nu scapi nici de zgomotul combustiei / de impresia că în ținutul ăsta alb există o linie a orizontului care taie transversal pe retină & găsește acolo un copil într-o cabană mică de lemn cu holuri întortocheate & copilul e astâmpărat doar la intersecția dintre ele asta speri să găsești altfel se umple și capul gâtul membrele plexul (în care încap câteva Messier aproape de implozie) & e imposibil să-ți dai seama ce a mai rămas și ce nu” (poem publicat în revista „Euphorion”, 2018) |