Preambulare. Poemanvers
Doina Ioanid (n. 1968, București )
|
O veioză care poate lua forme de ascunziș. Doi porumbei înghesuiți lângă un burlan. O podea albă pe care lunecă un fir de păr și o armonică în apartamentul de dedesubt. Jaluzelele cărămizii mijind un zâmbet de departe. Și-apoi liniștile. Liniști de seară. Liniști ademenite. Le asculți cum se mișcă, cum sună. Le vezi strălucind pe o unghie. Liniști de seară. O veioză. Un chip sub o veioză. Poldere străbătute de vânt. Liniștile zburând ca niște lișițe pe deasupra mea. Îmi amintesc sărutul tău bine ajustat pe piciorul meu, cel mai fin ciorap, într-un aici, într-un altundeva.
(Cele mai mici proze, Colecția „Vorpal”, Editura Nemira, 2017) https://cliplit.ro/cele-mai-mici-proze/ |