Îmi lipsește cu desăvârșire talentul de a fi femeie.
Sînt o provincială vizavi de dragoste. Folosesc mai mereu cuvintele altora când trebuie să vorbesc. Sînt o provincială vizavi de limbaj. De obicei prefer să stau în garsoniera mea de 18 mp și să mă uit pe geam de la etajul opt. E bine că nu sunt nevoită să spun ce văd și ce gândesc. Dacă m-ar privi cineva din spate, ar vedea o spinare de femeie sau de fetiță, pe care atârnă o coamă de păr brun. Pe străduța care desparte blocul de cimitir, trec dintr-odată patru, cinci, șase oameni pe biciclete. Viteză. Soare. Șapte, opt. În cimitir au înflorit castanii. Provinciala de mine vede toate astea, dar nu-i nimeni acolo să o privească din spate, cum stă acolo, cu spinarea ei de femeie sau de fetiță, nemișcată. (Și cuvintele sunt o provincie, 2014) https://cliplit.ro/mireasa-cu-sosete-rosii/ |
Proudly powered by Weebly