un măr roșu
Anastasia Gavrilovici (n. 1995, Suceava )
|
e vară și tu încă ești lângă mine
bolborosi parameciul către paramecița sa și corpul lor comun lumină puțin acvariul lângă el patul mișcările noastre respirația condimentată ce anume din toate astea ar putea schimba conținutul aerului? două ființe devenind o punte citoplasmatică o zi obișnuită o întâmplare ca oricare alta un bătrân sculptor în grăsime mi-a spus că într-o relație unul dintre parteneri se atașează definitiv de celălalt și nu va mai fi capabil să trăiască pe cont propriu în caz că totuși e un comportament ciudat nu prea se întâlnește la oameni mai degrabă la protozoare și morse o informație de genul ăsta e o ambulanță care nu a ajuns la timp un măr roșu devine un măr galben devine un măr maro devine un măr alb tapetul se umflă tencuiala se coșcovește pozele cu cei dragi cad una câte una și dispar sub moloz nu suntem primii care descoperă asta și totuși mutațiile afective care au avut loc în familiile noastre de-a lungul generațiilor ne fac vulnerabili în fața schimbărilor sau poate numărul greșit de proteine și lipide e cel care ne împiedică să omorâm e dimineață și lumina trece aproape tomografic peste perne acolo unde creierele noastre își spun povești de când erau mici fac planuri de vacanță și râd ca două conopide grăsuțe înainte să intre în cuptor ( „Industria liniștirii adulților”, Casa de editură Max Blecher, 2019) |